Operatie de polipi

Pentru că ieri am fost cu fetiţa mea Alexia să o operam de polipi, vreau să vă împărtăşesc şi vouă din ceea ce înseamna o operaţie clasică de polipi.

În primul rând să vedem ce sunt defapt polipii, şi alte câteva amănunte importante despre acest lucru.

Polipii sau vegetaţiile adenoide reprezintă inflamaţia şi hipertrofia (creşterea în volum) a amigdalei faringiene a lui Luschka. Aceşti polipi se dezvoltă la copii în spatele foselor nazale spre faringe, spre deosebire de dezvoltarea lor la adult care are loc în fosele nazale. Cauzele apariţiei polipilor sunt reprezentate adesea de clima rece şi umedă care duce la inflamarea mucoasei nazale, cu formarea unor insule limfoide de culoare alb-sidefiu ce obstruează căile nazale, împiedică respiraţia şi scurgerea secreţiilor, putând duce în timp la complicaţii grave.

Prin obstrucţia căilor nazale polipii împiedică respiraţia normală a copilului care ar trebui să se facă pe nas, adesea micuţul respirând pe gura, secreţiile nazale nu se mai elimină corect, se acumulează şi se pot infecta. Totodată infecţiile se pot transmite la ureche, o complicaţie frecventă a polipilor care dă şi verdictul de tratament operatoriu fiind otitele.

Polipii întârzie dezvoltarea armonioasă a copilului şi chiar poate duce la modificări la nivelul feţei şi cutiei toracice, ale sternului. Respiraţia defectuoasă provocată de polipi nu permite o oxigenare bună a creierului, astfel apar probleme în capacitatea copilului de învăţa, de a se concentra la şcoală, randamentul acestuia fiind scăzut. Nici mâncatul nu este uşor, copilul obosind repede din cauza incapacităţii de a respira pe nas şi de asemenea din cauza scăderii functiei olfactive (mirosul).

Mai multe despre polipi găsiţi aici.

După această scurtă-lungă introducere să va spun şi cum au decurs lucrurile la noi. Ne-am prezentat la Spitalul de Copii din Galaţi la ora 7.30, după ce ni s-a făcut foia de internare, ne-am dus în salon sa ne echipăm de scandal apoi a trebuit să facem un set de vreo 3 analize la copil pentru a se da undă verde operaţiei. Normal sau nu micuţa mea a plâns la fiecare înţepătură făcută de asistente pentru recoltarea sângelui, şi mai ales că nu era mama ei în preajmă să o liniştească şi să o îmbrăţişeze. După ce toate analizele au ieşit bine în jurul orei 11.00 a trebuit să mă despart de fetita mea pentru câteva minute pentru a fi operată. I s-a facut o injecţie la funduleţ şi s-a dat cu un spray in gura pentru a calma si amorti putin zona unde urma să fie operată. N-am putut să cronometrez cât timp a durat operaţia pentru că după ce mi-a luat fata a început să ţipe şi să plângă încât numai la asta nu mă gândeam, dar cred că au fost vreo 5 minute.

După aceste minute grele în care auzeam numai ţipetele de ajutor, mi-au adus-o înapoi în braţe suspinând şi plină de lacrimi, tremurând şi cu sânge care îi curgea din nas. Nu era o imagine tocmai plăcută, dar eram fericită că o pot ţine în braţe. După numai câteva minute a adormit iar eu continuam să o mai şterg de sângele care mai curgea. A mai venit doctorul de vreo 2 ori să vadă dacă totul e în regulă, iar micuţa mea cum îl vedea începea să ma strângă în braţe ca şi cum nu vrea să o mai ia nimeni de lângă mine să-i facă vreo ceva. După vreo jumătate de oră cât a mai aţipit după operatie şi-a revenit în formă şi parcă nu păţise nimic. Mă bucuram că totul a decurs bine şi sper ca să nu mai ajung pe la spital în următorii 100 de ani. Pe la ora 14.00 ne-a dat voie să plecam acasă şi ni s-a spus că două zile să nu ieşim după care putem ieşi dar să ne plimbam liniştite şi să nu alergăm sau să facem efort.
După operaţie ni s-a recomandat să bem multe lichide care să nu fie calde ci chiar reci, şi nu mâncare solidă care să-i provoace vreo rană urmând ca uşor să revenim la alimentatia normală. Luni va trebui să mă prezint din nou la control şi sper ca totul să evolueze normal şi fără probleme.

Concluzii: Deşi la început mi-a fost teamă de această operaţie, în urma documentarii asupra efectelor negative care le poate provoca, cred că trebuie să ne facem curaj şi să ne gândim că totul va fi bine şi copilul se va simţi mult mai bine după.